Ninge...ninge infinit...fără resort...fără suport...ninge parcă pentru a acoperi cu " alb, alb, alb” întreg pământul...întregul Pământ...și în Africa ninge...ninge invizibil, altfel ar deveni totul gri, cromatic vorbind. Ar ajunge Africa precum o Românie comunistă: gri, gri, gri...toamnă gri. Și cum să se facă iarna gri, dacă toamna e gri? De-atâtea griuri colorate!
Termic vorbind la fel e peste tot...interior-exterior! Afară ca-nauntru...
Olfactiv? Olfactiv, iarna are mirosul ei aparte, de mere coapte, foc și vin cu scorțișoară.De undeva, din amintiri...se aud râsete, clopoței și colinde, acompaniate în surdină de suferința lemnelor care trosnesc casă de casă, sobă de sobă...”vrei să-ți fac un ceai de tei?”...o voce caldă, a bunicii.
În albul static freamătă copii...copii de viață plini, de visuri plini, de puritate plini.
Lumini și umbre se ascund și pier
Mister și viață se-mpletesc și cer...
Și-acolo-n depărtare o umbră luminează-o casă
O casă fără masă!

