De fiecare dată când promit că o să scriu câte-n lună și-n stele se întâmplă să nu mai scriu o bună perioadă de vreme...la un moment dat uitasem de existența blogului, zilele trecute mi-am amintit...

Azi vreau să scriu despre cum au unii oameni pasiunea de a tăia aripi. În ultima vreme, cum m-am ridicat puțin să o iau din loc, cum cineva trosc, m-a lăsat cu spatele însângerat...fără aripi. Și nu știu cum se face că oamenii care taie aripi au mereu în dotare o foarfecă mare și ruginită în urma căreia se infectează rana...ca să se vindece greu și să lase urme, să nu uite omul că a avut cândva aripi și acum a rămas doar urma...

Tot în clasa aceasta sunt cei care destramă taine și magia. Ei deschid gura, le scapă o prostie și brusc totul se spulberă...oare de ce Universul complotează cu ei? Oare de ce? Mereu ajung la „de ce-ul?” penibil și fără rezolvare, doar cu reproșuri inutile...


P.S.: îmi vreau aripile și magia înapoi!