Aici oaia rătăcitoare!
Da, am fost o oaie rătăcitoare! Și sunt mândră, culmea!
În prima zi de Sibiu mi-am făcut miliarde de griji...așa sunt eu, stil mai matern...
am luat decizia să mă rup puțin fiindcă altfel aș fi înnebunit...în plus ideea de colindat o zi întreagă prin mall nu îmi surâdea și de ce să nu recunosc, eram dornică să cunosc oameni noi și creativi...oameni pentru suflet și minte.
Am hoinărit toată ziua prin oraș cu prieten vechi și cunoștință nouă...fascinantă. M-am jucat cu lupii albi și am plâns de milă ursului...apoi am fost la cine cu fetele, adică m-am alăturat grupului...apoi iar am plecat și iar m-am alăturat.
M-am gândit aproape tot timpul că e urât ce fac...dar mi-a trecut brusc...cine spune că e urât să faci ce simți? Ei bine, nimeni, aș vrea să-l văd pe cel care aruncă prima piatră. și totuși e ciudat, eu am sărit peste reguli, eu care întotdeauna mă supuneam orbește și mă sacrificam de dragul ”patriei”...NU, am reușit să trec peste și m-am simțit EXTRAORDINAR...apoi mi-a spus că din toată fanfaronada aceasta eu am fost cea mai câștigată fiindcă am făcut strict ce mi-a permis cheful și bunul plac...atunci am recunoscut o parte din mine acolo...
Am făcut multe lucruri sâmbăta aceea...am cunoscut oamenii din poveștile cu studenți și viață boemă, am ascultat povești spuse profesional și am văzut Sibiul cu avarii!
Întoarcerea a fost dureroasă...imagini mi se derulau prin minte și din interior țâșnea un râs întârziat...dar cu repulsie, repulsie ciudată, amestecată cu dor și tristețe. Amărăciune de melancolie...atât de vizibilă că s-a văzut...mi-e tare dor de tata, dor de-ăla de nu se-alină cu nimic...nici măcar cu aspirină, Tamponată!
joi, 29 octombrie 2009
marți, 27 octombrie 2009
CamPanie...electorală
Să delimităm conceptele (că așa am învățat 4 ani lungi și grei):
Paniu/panie=adjectiv folosit de bunica mea pentru a exprima nebunia/prostia/ignoranța
Construcția deosebită în titlu semnifică în traducere liberă că toată tevatura electorală este cam panie.
Să nu credeți că eu am o problemă nervoasă sau că mă deranjează modul unor indivizi de a se evidenția în societatea aceasta decăzută. Departe de mine dorința aceasta josnică ;))
Plecând pe firul de pânză de păianjen al istoriei contemporane, aflați că ieri mă duceam liniștită la școală cu un ”chiloțel”(adică microbuz în limbajul clasei a 12-a B de la Cantacuzino). Eu în situația dată ori ascult ce vorbesc ceilalți călători (pentru amuzament, nu de curioasă), ori privesc oamenii grăbiți de pe stradă. În ziua aceea am ales a II-a variantă și nu am regretat=)): din curtea unei autogari ieșea țanțoș ca un cocoș un microbuz roșu, roșu; uitându-mă mai atent observ cărui fapt se datorează culoarea fierbine, tot microbuzul era acoperit cu afișe electorale, autocolante fraților, și geamurile...doar parbrizul din față scăpase de asemenea tratament josnic. După ce am râs copios, atrăgând NEvoit atenția celorlalți călători, m-am gândit serios la consecințele catastrofale:
- simpatizanții altor formațiuni politice pot intra în colaps sau și mai rău, pot suferi un atac de furie;
- femeile care-l simpatizează pe individ pot face adevărate crize de isterie, pot divorța chiar de soții lor cocoși de dragul altui moș, așadar oameni buni, dacă nevestele vin acasă cu chef de ”harță”, este din cauza elementului masculin atât de evident;
- să ne amintim de terapia culorilor, citeam undeva că un om care o fost lăsat într-o cameră cu lumină roșie a făcut infarct...așadar cardiacii pot suferi un atac de cord;
Nu pot...NU mai POT să suport!!!
-
Paniu/panie=adjectiv folosit de bunica mea pentru a exprima nebunia/prostia/ignoranța
Construcția deosebită în titlu semnifică în traducere liberă că toată tevatura electorală este cam panie.
Să nu credeți că eu am o problemă nervoasă sau că mă deranjează modul unor indivizi de a se evidenția în societatea aceasta decăzută. Departe de mine dorința aceasta josnică ;))
Plecând pe firul de pânză de păianjen al istoriei contemporane, aflați că ieri mă duceam liniștită la școală cu un ”chiloțel”(adică microbuz în limbajul clasei a 12-a B de la Cantacuzino). Eu în situația dată ori ascult ce vorbesc ceilalți călători (pentru amuzament, nu de curioasă), ori privesc oamenii grăbiți de pe stradă. În ziua aceea am ales a II-a variantă și nu am regretat=)): din curtea unei autogari ieșea țanțoș ca un cocoș un microbuz roșu, roșu; uitându-mă mai atent observ cărui fapt se datorează culoarea fierbine, tot microbuzul era acoperit cu afișe electorale, autocolante fraților, și geamurile...doar parbrizul din față scăpase de asemenea tratament josnic. După ce am râs copios, atrăgând NEvoit atenția celorlalți călători, m-am gândit serios la consecințele catastrofale:
- simpatizanții altor formațiuni politice pot intra în colaps sau și mai rău, pot suferi un atac de furie;
- femeile care-l simpatizează pe individ pot face adevărate crize de isterie, pot divorța chiar de soții lor cocoși de dragul altui moș, așadar oameni buni, dacă nevestele vin acasă cu chef de ”harță”, este din cauza elementului masculin atât de evident;
- să ne amintim de terapia culorilor, citeam undeva că un om care o fost lăsat într-o cameră cu lumină roșie a făcut infarct...așadar cardiacii pot suferi un atac de cord;
Nu pot...NU mai POT să suport!!!
-
luni, 26 octombrie 2009
Fascinația umană
Oamenii sunt sursă nesecată de mister. Sărind peste weekend, de asta mă ocup în partea a2a din Sibiu, am să scriu despre ceea ce azi m-a surprins fantastic: o profesoară și paralela între doi artiști plastici.
Avem în școală o profesoară valoroasă pe care nu o respectă nimeni...poate că este puțin introvertită, își iese din fire câteodată și mai are câteva chestii, de aceea a fost catalogată drept ciudată. Mă rog, ficare cum reușește să o vadă! Ei bine astăzi am vorbit cu profa aceasta, care mie mi se pare o enciclopedie, despre literatura rusă și mai ales despre Bulgakov și faimoasa lui carte ”Maestrul și Margareta”. Mă rog...nu e prima dată când vorbesc chestii de genul cu dânsa...uimirea mi-a fost mare în clipa în care mi-a spus că o să-și învețe copilul ceva...nu m-aș fi gândit în veci că ar vrea un copil...
Apoi am plecat la o chestie despre artele plastice și mi-a fost dat să văd doi oameni cu aceeași meserie, fiind opuși. Ambii artiști plastici. Diferența dintre ei era starea, unul boem, celălalt familist...li se citea pe față neplăcerea reciprocă...cât de interesant a fost să îi studiez...
Și pentru că în timp ce scriam postul mi-au mai fost date două motive umane, m-am gandit să declar ziua de azi ”ziua oamnenilor”.
Un tip din licem m-a uimit, s-a jucat cu mintea mea și nu mi-am dat seama decât foarte puțin că plănuiește ceva, dar nu ce...
Si acum să scriu despre un mister pe care îl aflu puțin câte puțin...pentru că i-am spus că mp uimește și cred că acum mă lasă să-i aflu din mistere...cu toată intenția...dar extratextul?
Avem în școală o profesoară valoroasă pe care nu o respectă nimeni...poate că este puțin introvertită, își iese din fire câteodată și mai are câteva chestii, de aceea a fost catalogată drept ciudată. Mă rog, ficare cum reușește să o vadă! Ei bine astăzi am vorbit cu profa aceasta, care mie mi se pare o enciclopedie, despre literatura rusă și mai ales despre Bulgakov și faimoasa lui carte ”Maestrul și Margareta”. Mă rog...nu e prima dată când vorbesc chestii de genul cu dânsa...uimirea mi-a fost mare în clipa în care mi-a spus că o să-și învețe copilul ceva...nu m-aș fi gândit în veci că ar vrea un copil...
Apoi am plecat la o chestie despre artele plastice și mi-a fost dat să văd doi oameni cu aceeași meserie, fiind opuși. Ambii artiști plastici. Diferența dintre ei era starea, unul boem, celălalt familist...li se citea pe față neplăcerea reciprocă...cât de interesant a fost să îi studiez...
Și pentru că în timp ce scriam postul mi-au mai fost date două motive umane, m-am gandit să declar ziua de azi ”ziua oamnenilor”.
Un tip din licem m-a uimit, s-a jucat cu mintea mea și nu mi-am dat seama decât foarte puțin că plănuiește ceva, dar nu ce...
Si acum să scriu despre un mister pe care îl aflu puțin câte puțin...pentru că i-am spus că mp uimește și cred că acum mă lasă să-i aflu din mistere...cu toată intenția...dar extratextul?
duminică, 25 octombrie 2009
SIBIU- partea I
FAUST. Faust de Gothe, Faust de Purcărete.
Faust după doi ani de așteptare...Faust la fără un minut.
Am așteptat Faust doi ani, doi ani în care am tocit cărarea spre port.ro zi de zi. Întotdeauna era prea târziu, niciodată nu mai erau bilete. Stabilim, prin vot, că doar deh, democrație, majoraul clasei la Sibiu...în aceeași zi pornesc iar spre site și ce să văd? surpriza surprizelor, Faust se arăta în aceeași zi, la aceeași oră...MI-NU-NAT. Facem rost de bilete, stabilim plecarea, să ajungem mai devreme, să fiu sigură că ajung. Toate bune și frumoase pănâ când am văzut, paralizată și cu șiroaie de lacrimi care se revărsau prim barbă, cum mașina care mă ducea spre spectacol întârzie 5 minute, 10...apoi 50 și în final apare calmă după o oră.
M-am mințit frumos pe toată durata drumului: ”e timp! e timp!” da, este dacă nu facem miliarde de opriri...
Seb suna și îmi spunea că nu ajung, biletele trebuiau luate din partea cealaltă a orașului, se făcuse 18.20 și domnul șofer propune o oprire la 15 km de Sibiu...a urmat criză acută de isterie : ”NU NE OPRIM NICĂIERI FIINDĂ O SĂ CADĂ SIBIUL PE MINE”. Nu a oprit dar se mișca asemeni unui melc...obosit. În timp ce-mi înghițeam lacrimile disperate urlu ca o apucată să se oprească la prima statie de taxiuri. Am luat un taxi și fugi după bilete. Ajungi la locul destinat și biletele te așteaptă de fapt la spectacol...vai, vai, vai, au ajuns înainte...și eu întârziasem deja...aveam 10 minute să traversez Sibiul...și reușeam în 5 minute dacă nu s-ar fi făcut roșu la fiecare semafor care-mi ieșea în cale. Înaintea mea se desfășura complotul absolut, eu vorbeam ca o meliță, nu știu cum m-a suportat șoferul...Bianca mă încuraja, oamenii sunau că se intră în sală și eu nu ajung...taximetristul nu găsea hala...fără două minute și noi în ceață absolută...
Un minut mai târziu am aflat că iar apare piedica...omul care fugise cu mine prin tot orașul și își riscase permisul de conducere, nu avea să-mi dea rest...ei bine vă plătesc după spectacol.
Aleargă, aleargă, mai repede, uite niște oameni, depășește-i, este fără un minut...dintr-o dată se face lumina, îl văd pe Seb și aud ca prin vis :”cei care au bilete să intre”. Nu pot să descriu ce am sințit în acel moment, având în vedere că simțeam cum îmi explodează capul și cum mă durea stomacul de la agitație...
Am intrat calm în sală, orice pericul trecuse, îmi asumasem convenția.
Vraja s-a rupt și cortina a cazut trasă de însuși diavolul...am fost în iad...am fost manipulați și înșelați, fascinați, captați, puși în situația de a gândi și a decodifica semne ascunse ușor.
Vizual și auditiv spectacolul a fost complet și complex.
de la furie la disperare, de la satisfacție la dezgust, rând pe rând am simțit de toate...și taina vieții și a morții...alegeri eronatE de dragul de a crește...
Faust după doi ani de așteptare...Faust la fără un minut.
Am așteptat Faust doi ani, doi ani în care am tocit cărarea spre port.ro zi de zi. Întotdeauna era prea târziu, niciodată nu mai erau bilete. Stabilim, prin vot, că doar deh, democrație, majoraul clasei la Sibiu...în aceeași zi pornesc iar spre site și ce să văd? surpriza surprizelor, Faust se arăta în aceeași zi, la aceeași oră...MI-NU-NAT. Facem rost de bilete, stabilim plecarea, să ajungem mai devreme, să fiu sigură că ajung. Toate bune și frumoase pănâ când am văzut, paralizată și cu șiroaie de lacrimi care se revărsau prim barbă, cum mașina care mă ducea spre spectacol întârzie 5 minute, 10...apoi 50 și în final apare calmă după o oră.
M-am mințit frumos pe toată durata drumului: ”e timp! e timp!” da, este dacă nu facem miliarde de opriri...
Seb suna și îmi spunea că nu ajung, biletele trebuiau luate din partea cealaltă a orașului, se făcuse 18.20 și domnul șofer propune o oprire la 15 km de Sibiu...a urmat criză acută de isterie : ”NU NE OPRIM NICĂIERI FIINDĂ O SĂ CADĂ SIBIUL PE MINE”. Nu a oprit dar se mișca asemeni unui melc...obosit. În timp ce-mi înghițeam lacrimile disperate urlu ca o apucată să se oprească la prima statie de taxiuri. Am luat un taxi și fugi după bilete. Ajungi la locul destinat și biletele te așteaptă de fapt la spectacol...vai, vai, vai, au ajuns înainte...și eu întârziasem deja...aveam 10 minute să traversez Sibiul...și reușeam în 5 minute dacă nu s-ar fi făcut roșu la fiecare semafor care-mi ieșea în cale. Înaintea mea se desfășura complotul absolut, eu vorbeam ca o meliță, nu știu cum m-a suportat șoferul...Bianca mă încuraja, oamenii sunau că se intră în sală și eu nu ajung...taximetristul nu găsea hala...fără două minute și noi în ceață absolută...
Un minut mai târziu am aflat că iar apare piedica...omul care fugise cu mine prin tot orașul și își riscase permisul de conducere, nu avea să-mi dea rest...ei bine vă plătesc după spectacol.
Aleargă, aleargă, mai repede, uite niște oameni, depășește-i, este fără un minut...dintr-o dată se face lumina, îl văd pe Seb și aud ca prin vis :”cei care au bilete să intre”. Nu pot să descriu ce am sințit în acel moment, având în vedere că simțeam cum îmi explodează capul și cum mă durea stomacul de la agitație...
Am intrat calm în sală, orice pericul trecuse, îmi asumasem convenția.
Vraja s-a rupt și cortina a cazut trasă de însuși diavolul...am fost în iad...am fost manipulați și înșelați, fascinați, captați, puși în situația de a gândi și a decodifica semne ascunse ușor.
Vizual și auditiv spectacolul a fost complet și complex.
de la furie la disperare, de la satisfacție la dezgust, rând pe rând am simțit de toate...și taina vieții și a morții...alegeri eronatE de dragul de a crește...
luni, 19 octombrie 2009
Să se aleagă poezia preferată!
Am de trimis undeva o poezie și nu mă decid...nu pentru că toate sunt bune sau nu....pur și simplu nu știu ce să aleg...câteva opinii?
A) Descătușare
E noapte-pustiu
și cercul din jur nu se lărgește!
Din vorbe precare lanțul
ușor depășește și golul de aer
care descrește
încet prevestește
și fluturi și goluri...
Și-acum suntem doi
cu fluturi și goluri
stomacul e plin de decoruri
sinistre
și roz prăfuit de vremea
pierdută-n zadar cu dulceață...
de crin parfumat
cu mirosul femeii
de dragoste plină...
o frunte senină
se simte pe drumul
pavat cu-n ratat de trecut-
Depravat!
din fluturi si goluri format.
B)Devreme l-am văzut
TRECÂND!
transfigurat-neliniștit mergea
încet.
Nestăvilit primea priviri
crescânde, curioase și pustii.
Acolo-n capăt o lumină,
ademenea privirea sa.
Ușor, ușor
din labirint scăpa...
esența-Vieții era acolo
la sfârșit de cale.
Privirea gri-ochi cenușii.
C) Lunatic
Selena plângea.
Plângea și dorea
ca toată iubirea
să fie la ea,
dar nu se gândea
că nimeni
de-aceea cu ea nu ar vrea
iubirea din piață
să ia.
Se uită în spate
nu vede nimic.
Începe să plângă
n-aude nimic.
O arde,
și țipă
nimic și nimic
ci totul
în tot se ridică,
se face nimic...
Selena se duce acolo
și
cîntă ceva:
ea vede nimicul
cum iese din ea.
Se uită și urlă
de groază nebună.
Speranța aude
și pleacă și ea.
Cu spaimă de fată
nemaritată...
Uite nimicul
...
Cum fuge de ea.
D)Joc nocturn
Mă jucam.
Erai în urmă,
Încercai să mă prizi…
în zadar.
Mă afundam în întuneric
Arborii mă conduceau spre abis
Infinitul era aproape
Spre plus sau spre minus?
Am prins curaj,
am întors privirea
Eram sigură că ești acolo
Intuiția m-a înșelat.
Ți-era prea greu să mă găsești
Am realizat, am înțeles
“De ce-ul?”
Te pierd pe tine?
Mă pierd pe mine!
Suntem același.
Suflete-opuse în același trup.
De jur-împrejur
întuneric...
Întunericul înseamnă necunoscut...
De ce mi-e teamă să-l înfrunt?
E) VID
Te privesc în ochi…
se spune:
“sunt sufletu”
Privirea goală….
Suflet gol?
Te ating…
te-mbrățișez…
te sărut…
Nu simt nimic?
Nimic, nici măcar …
nimic?!
O lacrimă
îmi străbate chipul
Alunecă ușor,
Îmi limpezește dorul
nimic,
sunt la fel
aceeași eu
eu dinaintea ta...
E tot ce mi-am dorit
E tot ce am vrut…
acum nu mai vreau
Mereu mister…
Mereu eu...
Și tu...acolo...
Undeva...
Nicăieri...vid.
F) Umbre
Erați acolo,
Mi-ați influentat copilăria.
Trecut…UMBRE!
Sunteți acum, aici,
Îmi influențați adolescenta.
Prezent...UMBRE!
Oare veți fi atunci, acolo?
Îmi veți influența,
tinerețeatea, maturitatea, bătrânețea?
Viitor…UMBRE?
Umbre albe, umbre gri, umbre negre
CULORI
Aceleași umbre.
Umbrele trecutului...
În celulele țesutului...
Provoacă tragic, comic, creștere, dispreț, iubire!
Rememorare sau imaginație?
Absurd...abstract...
Abis...NEcunoscut...
Oare vis să fie?
…
Reverie?!
G) Iubirea
Iubirea se ducea acasă…
Iubirea are casă?
Ea este pe tot Pământul și…
Noi o maltratăm!
Unii o cerșesc...alții o disprețuiesc
Toți o doresc…
Și când o găsesc nu o recunosc…
Amuzant
Iubirea venea de acasă…
Iubirea nu are casă…
E bine…e bine…
Ce e bine?
E bine ca iubirea nu are casă!
Unicul caz în lume…
E bine ca nu are casă…
Oricum e rară,
Dacă ar avea casă…
Nu am mai găsi-o niciodată!
Cât pesimism,
Sau realism?
Poate e optimism…
Nu, cu siguranță e pesimism-realism-optimism!
Ciudat…da, iubirea e ciudată:
O oferim cui nu trebuie
O primim de unde vine
Și o dorim de unde nu se poate
Sau de unde nu se merită?
Dacă…iar dacă?
Dacă o analizam bine,
Se aseamănă perfect cu noi,
Cu oamenii…
Dar…perfecțiunea nu există…
Atunci iubirea exista?
ă
Sau e excepția care confirmă regula?
Fără excepții, fără preconcepții
Fără…fără tine…
Nu-i iubire?
Fără mine e iubire?
Fără mine cu siguranță nu-i iubire
Nu-i speranță
Nu-i, nu-i nimic?
Dar ce spun eu aici?
La mine nu-i nimic fără tine
Și
La tine nu-i nimic fără mine
Așa că nu suntem nimic unul fără celălalt
Nimic…nimic…nimic
Unul fără altul nu suntem nimic
Sau poate eu nu sunt nimic fără tine
Poate…tu ești totul fără mine
Sau poate nici tu nu ești nimic fără mine
AMUZANT!
FOARTE AMUZANT!!
EXTREM DE AMUZANT!!!
Cum? Ce este amuzant?
Da, iubirea este și amuzantă
Când nu există doare,
Când există doare,
Când există doar în anumite momente doare…
Mereu doare?
Nu!Nu!Nu!
Imposibil
Nu doare mereu!
Ea face bine mereu…
Trebuie, trebuie?
Da, trebuie să știi…
Pur și simplu cum să iubești!
Dar…unde înveți cum să iubești?
Ah…mmmm…..hmm….
Complicat…
Nimeni nu te învata cum să iubești…
Și totuși…
De unde știm cum să iubim?
Insinct?
Reflex?
Nu știu…
Tot ce știu e că iubim…
Este unica certitudine
Unica!
IUBIREA…
Iubirea…iubirea nu se-nvață!
Iubirea se…iubește!
Primele trei sunt de acum...restul ce cativa ani...
A) Descătușare
E noapte-pustiu
și cercul din jur nu se lărgește!
Din vorbe precare lanțul
ușor depășește și golul de aer
care descrește
încet prevestește
și fluturi și goluri...
Și-acum suntem doi
cu fluturi și goluri
stomacul e plin de decoruri
sinistre
și roz prăfuit de vremea
pierdută-n zadar cu dulceață...
de crin parfumat
cu mirosul femeii
de dragoste plină...
o frunte senină
se simte pe drumul
pavat cu-n ratat de trecut-
Depravat!
din fluturi si goluri format.
B)Devreme l-am văzut
TRECÂND!
transfigurat-neliniștit mergea
încet.
Nestăvilit primea priviri
crescânde, curioase și pustii.
Acolo-n capăt o lumină,
ademenea privirea sa.
Ușor, ușor
din labirint scăpa...
esența-Vieții era acolo
la sfârșit de cale.
Privirea gri-ochi cenușii.
C) Lunatic
Selena plângea.
Plângea și dorea
ca toată iubirea
să fie la ea,
dar nu se gândea
că nimeni
de-aceea cu ea nu ar vrea
iubirea din piață
să ia.
Se uită în spate
nu vede nimic.
Începe să plângă
n-aude nimic.
O arde,
și țipă
nimic și nimic
ci totul
în tot se ridică,
se face nimic...
Selena se duce acolo
și
cîntă ceva:
ea vede nimicul
cum iese din ea.
Se uită și urlă
de groază nebună.
Speranța aude
și pleacă și ea.
Cu spaimă de fată
nemaritată...
Uite nimicul
...
Cum fuge de ea.
D)Joc nocturn
Mă jucam.
Erai în urmă,
Încercai să mă prizi…
în zadar.
Mă afundam în întuneric
Arborii mă conduceau spre abis
Infinitul era aproape
Spre plus sau spre minus?
Am prins curaj,
am întors privirea
Eram sigură că ești acolo
Intuiția m-a înșelat.
Ți-era prea greu să mă găsești
Am realizat, am înțeles
“De ce-ul?”
Te pierd pe tine?
Mă pierd pe mine!
Suntem același.
Suflete-opuse în același trup.
De jur-împrejur
întuneric...
Întunericul înseamnă necunoscut...
De ce mi-e teamă să-l înfrunt?
E) VID
Te privesc în ochi…
se spune:
“sunt sufletu”
Privirea goală….
Suflet gol?
Te ating…
te-mbrățișez…
te sărut…
Nu simt nimic?
Nimic, nici măcar …
nimic?!
O lacrimă
îmi străbate chipul
Alunecă ușor,
Îmi limpezește dorul
nimic,
sunt la fel
aceeași eu
eu dinaintea ta...
E tot ce mi-am dorit
E tot ce am vrut…
acum nu mai vreau
Mereu mister…
Mereu eu...
Și tu...acolo...
Undeva...
Nicăieri...vid.
F) Umbre
Erați acolo,
Mi-ați influentat copilăria.
Trecut…UMBRE!
Sunteți acum, aici,
Îmi influențați adolescenta.
Prezent...UMBRE!
Oare veți fi atunci, acolo?
Îmi veți influența,
tinerețeatea, maturitatea, bătrânețea?
Viitor…UMBRE?
Umbre albe, umbre gri, umbre negre
CULORI
Aceleași umbre.
Umbrele trecutului...
În celulele țesutului...
Provoacă tragic, comic, creștere, dispreț, iubire!
Rememorare sau imaginație?
Absurd...abstract...
Abis...NEcunoscut...
Oare vis să fie?
…
Reverie?!
G) Iubirea
Iubirea se ducea acasă…
Iubirea are casă?
Ea este pe tot Pământul și…
Noi o maltratăm!
Unii o cerșesc...alții o disprețuiesc
Toți o doresc…
Și când o găsesc nu o recunosc…
Amuzant
Iubirea venea de acasă…
Iubirea nu are casă…
E bine…e bine…
Ce e bine?
E bine ca iubirea nu are casă!
Unicul caz în lume…
E bine ca nu are casă…
Oricum e rară,
Dacă ar avea casă…
Nu am mai găsi-o niciodată!
Cât pesimism,
Sau realism?
Poate e optimism…
Nu, cu siguranță e pesimism-realism-optimism!
Ciudat…da, iubirea e ciudată:
O oferim cui nu trebuie
O primim de unde vine
Și o dorim de unde nu se poate
Sau de unde nu se merită?
Dacă…iar dacă?
Dacă o analizam bine,
Se aseamănă perfect cu noi,
Cu oamenii…
Dar…perfecțiunea nu există…
Atunci iubirea exista?
ă
Sau e excepția care confirmă regula?
Fără excepții, fără preconcepții
Fără…fără tine…
Nu-i iubire?
Fără mine e iubire?
Fără mine cu siguranță nu-i iubire
Nu-i speranță
Nu-i, nu-i nimic?
Dar ce spun eu aici?
La mine nu-i nimic fără tine
Și
La tine nu-i nimic fără mine
Așa că nu suntem nimic unul fără celălalt
Nimic…nimic…nimic
Unul fără altul nu suntem nimic
Sau poate eu nu sunt nimic fără tine
Poate…tu ești totul fără mine
Sau poate nici tu nu ești nimic fără mine
AMUZANT!
FOARTE AMUZANT!!
EXTREM DE AMUZANT!!!
Cum? Ce este amuzant?
Da, iubirea este și amuzantă
Când nu există doare,
Când există doare,
Când există doar în anumite momente doare…
Mereu doare?
Nu!Nu!Nu!
Imposibil
Nu doare mereu!
Ea face bine mereu…
Trebuie, trebuie?
Da, trebuie să știi…
Pur și simplu cum să iubești!
Dar…unde înveți cum să iubești?
Ah…mmmm…..hmm….
Complicat…
Nimeni nu te învata cum să iubești…
Și totuși…
De unde știm cum să iubim?
Insinct?
Reflex?
Nu știu…
Tot ce știu e că iubim…
Este unica certitudine
Unica!
IUBIREA…
Iubirea…iubirea nu se-nvață!
Iubirea se…iubește!
Primele trei sunt de acum...restul ce cativa ani...
duminică, 18 octombrie 2009
Imi place sa ma plimb prin ploaie.Imi place sa ma duc sau sa ma intorc de la teatru...prin ploaie!
Credeam, pana azi, ca oamenii ca mine ies din casa pe ploaie, ca ei simt nevoia sa se curete de regrete cu ploaie...M-am inselat! Azi ma indreptam linistita spre teatru si vad un homo sapiens, parea om de familie, cu nevasta si copii acasa, de vreo 45 de ani, ma intreaba cat e ceasul, eu simpatica ii raspund, simt ca se holbeaza ca vitelul la poarta noua, doar ca eu nu sunt poarta si nici noua(...sunt veche de cativa ani, de cand m-am deprins cu rautatea oamenilor) si incep sa ma grabesc. el ma striga si-mi spune libidinos:”iubito poti sa te uiti la mine cand ma masturbez?” Copilul inocent aici de fata s-a speriat si nu a putul decat sa articuleze indignat ”nu!tu nu esti normal?” si a inceput sa fuga. Idiotul, nu al lui Dostoievski, imi spune :”nu mai merge in fata mea ca te murdaresc pe haine”. Nu pot sa reproduc in cuvinte ceea ce mi-a strafulgerat vizual tot trupul, nu pot reproduce greata si spaima...si mi-am dat seama ca nu e asa cum am crezut, ca am scapat de multe lucruri in toate serile cand plecam pe jos acasa...
O sa-mi inghit micile pofte de plimbari nocturne sau prin ploaie...e primejdios si nu stiu cum as reactiona...
Credeam, pana azi, ca oamenii ca mine ies din casa pe ploaie, ca ei simt nevoia sa se curete de regrete cu ploaie...M-am inselat! Azi ma indreptam linistita spre teatru si vad un homo sapiens, parea om de familie, cu nevasta si copii acasa, de vreo 45 de ani, ma intreaba cat e ceasul, eu simpatica ii raspund, simt ca se holbeaza ca vitelul la poarta noua, doar ca eu nu sunt poarta si nici noua(...sunt veche de cativa ani, de cand m-am deprins cu rautatea oamenilor) si incep sa ma grabesc. el ma striga si-mi spune libidinos:”iubito poti sa te uiti la mine cand ma masturbez?” Copilul inocent aici de fata s-a speriat si nu a putul decat sa articuleze indignat ”nu!tu nu esti normal?” si a inceput sa fuga. Idiotul, nu al lui Dostoievski, imi spune :”nu mai merge in fata mea ca te murdaresc pe haine”. Nu pot sa reproduc in cuvinte ceea ce mi-a strafulgerat vizual tot trupul, nu pot reproduce greata si spaima...si mi-am dat seama ca nu e asa cum am crezut, ca am scapat de multe lucruri in toate serile cand plecam pe jos acasa...
O sa-mi inghit micile pofte de plimbari nocturne sau prin ploaie...e primejdios si nu stiu cum as reactiona...
vineri, 16 octombrie 2009
Furie.
Sunt făcută dintr-un aluat ciudat...99% hrană pentru suflet străin, dar am un procent de venin letal. Am cuvintele grele, apăsătoare și crude câteodată...așa rănesc dacă sunt călcată pe coadă. Veninul meu nu are antidot pentru că actionează atât de repede încât nu există timp de reflecție.
Am o limbă ascuțită și un cinism amar...câteodată regret, altădată nu.
Mi-amintesc de lucruri pe care le-am aruncat cu ani în urmă și care nu s-au vindecat, lucruri care acum îmi rod ca niște larve conștiința...
Azi m-am abținut, am înghițit propriul venin și a durut, încă mai doare...însă eu am un mecanism de autoapărare care mă salveaza totuși de la moarte...las veninul să curgă sub formă de lacrimi...și urlu în toate punctele cardinale, urlu atât de tare încat e imperceptibil...
Cred că aceste stări sunt așa un fel de ”fond nelatin”, latent, care iese imediat ce i se dă ocazia...și vindecă sau rănește...depinde de circumstanțe.
Am o limbă ascuțită și un cinism amar...câteodată regret, altădată nu.
Mi-amintesc de lucruri pe care le-am aruncat cu ani în urmă și care nu s-au vindecat, lucruri care acum îmi rod ca niște larve conștiința...
Azi m-am abținut, am înghițit propriul venin și a durut, încă mai doare...însă eu am un mecanism de autoapărare care mă salveaza totuși de la moarte...las veninul să curgă sub formă de lacrimi...și urlu în toate punctele cardinale, urlu atât de tare încat e imperceptibil...
Cred că aceste stări sunt așa un fel de ”fond nelatin”, latent, care iese imediat ce i se dă ocazia...și vindecă sau rănește...depinde de circumstanțe.
joi, 15 octombrie 2009
Despre oameni...
Nu, nu o să mă apuc să critic populația Terrei...nici gând!Nu sunt judecător...
Azi a fost una din zilele ciudate în care m-am simțit înșelată, prostită...fraierită este mai degrabă cuvântul. Mă întorceam dezamăgită și îngândurată de la școală câ zăresc o femeie mignonă, îmbrăcată relativ bine care ținea o pungă strâns în mână, ca și cum acolo era comoara lumii. Lângă femeie un câine jucăuș și aparent blând care se tot întindea spre punga ei, moment în care ea foarte serioasa se uită la cățel și-i spune: ”Hai! Hai! Nu fi rău, că tu nu ești om”.
Eu am rămas înmărmurită...și am dezlegat o taină!
Azi a fost una din zilele ciudate în care m-am simțit înșelată, prostită...fraierită este mai degrabă cuvântul. Mă întorceam dezamăgită și îngândurată de la școală câ zăresc o femeie mignonă, îmbrăcată relativ bine care ținea o pungă strâns în mână, ca și cum acolo era comoara lumii. Lângă femeie un câine jucăuș și aparent blând care se tot întindea spre punga ei, moment în care ea foarte serioasa se uită la cățel și-i spune: ”Hai! Hai! Nu fi rău, că tu nu ești om”.
Eu am rămas înmărmurită...și am dezlegat o taină!
luni, 12 octombrie 2009
Incipit de insomnie cu muze
Am nopți în care nu adorm decât după o așteptare de maxim două ore...nopțile de felul acesta sunt inspirate și-aduc în mintea mea poezii din cuvinte disparate...așa pur și simplu fără să le gândesc...probabil frustrări ieșite din inconștient după o luptă acerbă.
Nu au titlu...poate cândva am să gasesc vreunul.
I. E noapte-pustiu
și cercul din jur nu se lărgește!
Din vorbe precare lanțul
ușor depășește și golul de aer
care descrește
încet prevestește
și fluturi și goluri...
Și-acum suntem doi
cu fluturi și goluri
stomacul e plin de decoruri
sinistre
și roz prăfuit de vremea
pierdută-n zadar cu dulceață...
de crin parfumat
cu mirosul femeii
de dragoste plină...
o frunte senină
se simte pe drumul
pavat cu-n ratat de trecut-
Depravat!
din fluturi si goluri format.
II. Devreme l-am văzut
TRECÂND!
transfigurat-neliniștit mergea
încet.
Nestăvilit primea priviri
crescânde, curioase și pustii.
Acolo-n capăt o lumină,
ademenea privirea sa.
Ușor, ușor
din labirint scăpa...
esența-Vieții era acolo
la sfârșit de cale.
Privirea gri-ochi cenușii.
III. Selena plângea.
Plângea și dorea
ca toată iubirea
să fie la ea,
dar nu se gândea
că nimeni
de-aceea cu ea nu ar vrea
iubirea din piață
să ia.
Se uită în spate
nu vede nimic.
Începe să plângă
n-aude nimic.
O arde,
și țipă
nimic și nimic
ci totul
în tot se ridică,
se face nimic...
Selena se duce acolo
și
cîntă ceva:
ea vede nimicul
cum iese din ea.
Se uită și urlă
de groază nebună.
Speranța aude
și pleacă și ea.
Cu spaimă de fată
nemaritată...
Uite nimicul
...
Cum fuge de ea.
Nu au titlu...poate cândva am să gasesc vreunul.
I. E noapte-pustiu
și cercul din jur nu se lărgește!
Din vorbe precare lanțul
ușor depășește și golul de aer
care descrește
încet prevestește
și fluturi și goluri...
Și-acum suntem doi
cu fluturi și goluri
stomacul e plin de decoruri
sinistre
și roz prăfuit de vremea
pierdută-n zadar cu dulceață...
de crin parfumat
cu mirosul femeii
de dragoste plină...
o frunte senină
se simte pe drumul
pavat cu-n ratat de trecut-
Depravat!
din fluturi si goluri format.
II. Devreme l-am văzut
TRECÂND!
transfigurat-neliniștit mergea
încet.
Nestăvilit primea priviri
crescânde, curioase și pustii.
Acolo-n capăt o lumină,
ademenea privirea sa.
Ușor, ușor
din labirint scăpa...
esența-Vieții era acolo
la sfârșit de cale.
Privirea gri-ochi cenușii.
III. Selena plângea.
Plângea și dorea
ca toată iubirea
să fie la ea,
dar nu se gândea
că nimeni
de-aceea cu ea nu ar vrea
iubirea din piață
să ia.
Se uită în spate
nu vede nimic.
Începe să plângă
n-aude nimic.
O arde,
și țipă
nimic și nimic
ci totul
în tot se ridică,
se face nimic...
Selena se duce acolo
și
cîntă ceva:
ea vede nimicul
cum iese din ea.
Se uită și urlă
de groază nebună.
Speranța aude
și pleacă și ea.
Cu spaimă de fată
nemaritată...
Uite nimicul
...
Cum fuge de ea.
Homeostazie profesorală!
Din fragedă pruncie=)) am avut oroare la superioritatea exprimată a cadrelor didactice, niciodată nu am suportat expresii ca:
- ”deocamdată catalogul este la mine”;
- ”dacă vreau eu vă demonstrez ca nu știți nimic și vă las pe toamnă”;
- ”aici eu am puterea”;
desigur...pentru că eu nu înghit aceste expresii, am avut parte de cel puțin un profesor/an care să facă o afirmatie asemănătoare...ei bine, se pare că-i tradiție și tradiția trebuie respectată.
Desigur întotdeauna există cineva care trebuie să rămână în aceeași stare...
- ”deocamdată catalogul este la mine”;
- ”dacă vreau eu vă demonstrez ca nu știți nimic și vă las pe toamnă”;
- ”aici eu am puterea”;
desigur...pentru că eu nu înghit aceste expresii, am avut parte de cel puțin un profesor/an care să facă o afirmatie asemănătoare...ei bine, se pare că-i tradiție și tradiția trebuie respectată.
Desigur întotdeauna există cineva care trebuie să rămână în aceeași stare...
miercuri, 7 octombrie 2009
Sunt cumva in Raid?
Este fenomenal cum numerele mele de telefon ajung la diversi indivizi...saptamana trecuta ma suna Vali pe Cosmote...dar e putin educat, suna cu numar, stie cine sunt, ma rog, din auzite...am povestit despre asta anterior. Azi, surpriza, suna Gigi domnule care vrea cu Oana...ori eu de Oana n-am niciun pic. Asta suna pe Vodafone, cu Nr privat si imi spune ca vrea ”sa ne frecam”(oh Doamne) ca mi-a dat bani azi...sa ma duc la el sau sa-i inapoiez banii. Eu ca nu sunt Oana, el ca a vorbit cu mine si ca sunt ... ma rog... m-a jignit grandios. Eu ii inchid, el suna...eu ii resping...el suna. Dambovitean nu e...dupa accent e ardelean...sau banatean...daca unul din Timisoara are o legatura cu aceste evenimente il strang de gat...
Se pare ca astazi este ziua telefoanelor private...fetele i-au sunat pe cei de la matrimoniale...Gigi s-a gandit ca ar fi cazul sa nu raman fara companie nocturna!
OMG, ce-am facut ca sa merit asta?
Se pare ca astazi este ziua telefoanelor private...fetele i-au sunat pe cei de la matrimoniale...Gigi s-a gandit ca ar fi cazul sa nu raman fara companie nocturna!
OMG, ce-am facut ca sa merit asta?
Ce-as face daca peste doua zile as muri?
Am primit stafeta de la Daduta ( http://www.denise-dumitrascu.blogspot.com/ ).
Inca de cand am vazut titlul colegei mele am stat o clipa si m-am gandit oarecum trist adar resemnata...toti murim mai devreme sau mai tarziu...asadar eu cam asta as face:
- as organiza o petrecere unde invitati ar fi toti cunoscutii mei;
- as spune tuturor oamenilor ce simt pentru ei;
- mi-as cere scuze pentru toate nimicurile pentru care nu mi-am cerut niciodata scuze desi imi rod constiinta;
- as pleca de nebuna pe strada...as merge pana nu m-ar mai tine picioarele zambind fiecarui om pe care-l intalnesc (asta o fac din cand in cand, dar nu pana la epuizare);
- nu as dormi deloc, ce sens are daca o sa o fac apoi o eternitate?
- as scrie tot ce simt sau imi amintesc ca as fi simtit vreodata;
- as imbratisa pe toata lumea;
- as face ceva interzis de lege, orice lucru, dar sa nu pun in pericol siguranta nimanui;
Si l-as plati pe un anume actor sa joace spectacolul meu preferat doar pentru mine!
P.S.: desenul este un cadou de la un profesor magnific. L-am pus aici fiindca mi se pare important modul in care ne traim ceea ce avem de trait...nu ne putem alege cat, dar putem alege cum!
luni, 5 octombrie 2009
.
De cand am inceput sa cresc ma cert cu mama pe tema bagat bani in buzunarele medicilor si altora ca ei.
Ei bine nu spune nimeni sa nu-i faci un cadou sau ceva de genul...ma rog, de placere dar si asta doar daca insisti...nu stiu, nu vreau sa fiu absurda, stiu ca au salariile mici dar atunci trebuia sa faca alta facultate...ca un om care a terminat medicina e destul de inteligent incat sa faca orice altceva. Intotdeauna am crezut ca meseriile de medic, profesor, preot, se fac din pasiune, nu pentru castig...asadar daca asta iti doresti asuma-ti consecintele dar fa-ti treaba bine. Am rabufnit fiindca e a2a oara intr-o luna cand un medic nu se ocupa de un pacient cunoscut mie pentru ca nu are cum sa-l plateasca...cum adica nu-l plateste? Pai el pt ce ia salariu? Pt ce opresc bani din salariile celor care lucreaza? Pt ce??? Si vina este a noastra fiindca-i incurajam...daca nu ar mai da nimeni bani, nu ar mai avea tupeul sa ceara...si iar puteti spune ca sunt absurda fiindca omul da bani din disperare si bla, bla, bla...dar din disperare as face eu un circ monstruos si un mare tam-tam.
Si mama spune ca da si ce vreau sa lasam oamenii sa moara? Nu, nu vreau sa moar aniciun om care mai are o sansa...doar ca in clipa in care omul are o sansa si medicul e I-DI-OT atunci tot moare fiindca maria sa medicul a asteptat bani si a ratat clipa in care-l putea salva...indignarea mea a depasit orice grad de suportabilitate.
P.S.: am vazut si medici care nu accepta nici macar o floare...si ei da, se numesc medici, ceilalti...sa se apuce de altceva.
Ei bine nu spune nimeni sa nu-i faci un cadou sau ceva de genul...ma rog, de placere dar si asta doar daca insisti...nu stiu, nu vreau sa fiu absurda, stiu ca au salariile mici dar atunci trebuia sa faca alta facultate...ca un om care a terminat medicina e destul de inteligent incat sa faca orice altceva. Intotdeauna am crezut ca meseriile de medic, profesor, preot, se fac din pasiune, nu pentru castig...asadar daca asta iti doresti asuma-ti consecintele dar fa-ti treaba bine. Am rabufnit fiindca e a2a oara intr-o luna cand un medic nu se ocupa de un pacient cunoscut mie pentru ca nu are cum sa-l plateasca...cum adica nu-l plateste? Pai el pt ce ia salariu? Pt ce opresc bani din salariile celor care lucreaza? Pt ce??? Si vina este a noastra fiindca-i incurajam...daca nu ar mai da nimeni bani, nu ar mai avea tupeul sa ceara...si iar puteti spune ca sunt absurda fiindca omul da bani din disperare si bla, bla, bla...dar din disperare as face eu un circ monstruos si un mare tam-tam.
Si mama spune ca da si ce vreau sa lasam oamenii sa moara? Nu, nu vreau sa moar aniciun om care mai are o sansa...doar ca in clipa in care omul are o sansa si medicul e I-DI-OT atunci tot moare fiindca maria sa medicul a asteptat bani si a ratat clipa in care-l putea salva...indignarea mea a depasit orice grad de suportabilitate.
P.S.: am vazut si medici care nu accepta nici macar o floare...si ei da, se numesc medici, ceilalti...sa se apuce de altceva.
Idee
Cateodata am grija de Mario...are 2 ani si ceva. Ne uitam impreuna la desene, desenam, citim sau ne jucam cu masinuta lui Batman :D.Zilele trecute am invatat despre "cel mai de pret dar al prieteniei."
Exista multe moduri de a iubi care diverg din faptul ca iubim in toate relatiile interpersonale. Iubim prieteneste, iubim familial, iubim pasional, iubim in toate felurile!
Insa lucrurile se complica atunci cand iubim si sufocam iubind...iubim sufocand si deja ajungem la mementul in care doar noi iubim...
Prietenia este asa un fel de piedestal al iubirii, un liant intre oameni si iubire, ba chiar la un moment dat cele doua componente ajung sa coexiste intr-un singur fenomen si vine momentul in care ne intrebam de ce tine sau nu o "iubiroprietenie".
Si aflu eu din desenele animate ca la baza oricarei relatii e libertatea...ce poate fi mai linistitor decat iubire prin libertate? Ei bine nu stiu daca se poate mai bine de-atat fiindca in momentul incare omul este liber, nu este constrans si daca nu este constrans este apt sa actioneze dupa bunul plac, sa ia decizii favorabile pentru el si restul...
Si-atunci darul cel mai de pret al prieteniei e LIBERTATEA...sa-i lasam pe cei pe care-i iubim sa ia deciziile cele mai bune, sa-i ajutam dar sa nu-i constrangem, sa-i indrumam doar pana la punctul in care stiu sa se indrume singuri in functie de ceea ce simt...
IUBITI-VA LIBER!
Exista multe moduri de a iubi care diverg din faptul ca iubim in toate relatiile interpersonale. Iubim prieteneste, iubim familial, iubim pasional, iubim in toate felurile!
Insa lucrurile se complica atunci cand iubim si sufocam iubind...iubim sufocand si deja ajungem la mementul in care doar noi iubim...
Prietenia este asa un fel de piedestal al iubirii, un liant intre oameni si iubire, ba chiar la un moment dat cele doua componente ajung sa coexiste intr-un singur fenomen si vine momentul in care ne intrebam de ce tine sau nu o "iubiroprietenie".
Si aflu eu din desenele animate ca la baza oricarei relatii e libertatea...ce poate fi mai linistitor decat iubire prin libertate? Ei bine nu stiu daca se poate mai bine de-atat fiindca in momentul incare omul este liber, nu este constrans si daca nu este constrans este apt sa actioneze dupa bunul plac, sa ia decizii favorabile pentru el si restul...
Si-atunci darul cel mai de pret al prieteniei e LIBERTATEA...sa-i lasam pe cei pe care-i iubim sa ia deciziile cele mai bune, sa-i ajutam dar sa nu-i constrangem, sa-i indrumam doar pana la punctul in care stiu sa se indrume singuri in functie de ceea ce simt...
IUBITI-VA LIBER!
duminică, 4 octombrie 2009
Cand se intrece limita...
Dormeam...suna telefonul...nu stiu, cine stie, poate e el fiindca i-am dat mesaj si nu are credit, ma suna de undeva...raspund:
- Alo, ce faci(si-mi spune prenumele)?
- Bine, dormeam, dar cine esti, ce vrei si de unde ai numarul meu de telefon?
- Un baiat.
- Atunci mai Baiatule, tocmai m-ai trezit...
Si-a cerut scuze dar degeaba...dupa ce ca adorm destul de greu si daca ma trezesc nu reusesc sa ma intorc in vis...
A doua zi mesaje...stres, stres, stres...are numarul de la un cunoscut, necunoscut de-al meu!
Pana la urma sun pe cineva sa aflu ce si cum...cine e "trezitorul stresant", aflu si decid ca e cazul sa termine fiindca deja jocul nu mai are reguli de bun-simt si se exagereaza cu intimitatea...omul ala imi vorbea ca si cum m-ar fi cunoscut de o vesnicie si ceva.
Pana la urma vine ideea salvatoare, ca doar un barbat stie cum se scapa de alt barbat.
Zis si facut! Aplic eu tot ce mi s-a spus, asta dupa ce am fost nepoliticoasa, nesimtita si multe altele si...a tinut exact o zi, desi nu-i raspund la telefon si mesaje, omul insista, ma suna cu inversunare fiindca, spune el, a luat numarul meu din greseala si sigur e mana destinului...
OH, DA! Asadar omu-i disperat...si s-a suparat cand i-am afirmat!
- Alo, ce faci(si-mi spune prenumele)?
- Bine, dormeam, dar cine esti, ce vrei si de unde ai numarul meu de telefon?
- Un baiat.
- Atunci mai Baiatule, tocmai m-ai trezit...
Si-a cerut scuze dar degeaba...dupa ce ca adorm destul de greu si daca ma trezesc nu reusesc sa ma intorc in vis...
A doua zi mesaje...stres, stres, stres...are numarul de la un cunoscut, necunoscut de-al meu!
Pana la urma sun pe cineva sa aflu ce si cum...cine e "trezitorul stresant", aflu si decid ca e cazul sa termine fiindca deja jocul nu mai are reguli de bun-simt si se exagereaza cu intimitatea...omul ala imi vorbea ca si cum m-ar fi cunoscut de o vesnicie si ceva.
Pana la urma vine ideea salvatoare, ca doar un barbat stie cum se scapa de alt barbat.
Zis si facut! Aplic eu tot ce mi s-a spus, asta dupa ce am fost nepoliticoasa, nesimtita si multe altele si...a tinut exact o zi, desi nu-i raspund la telefon si mesaje, omul insista, ma suna cu inversunare fiindca, spune el, a luat numarul meu din greseala si sigur e mana destinului...
OH, DA! Asadar omu-i disperat...si s-a suparat cand i-am afirmat!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)