luni, 7 decembrie 2009

B story

A fost odată ca-ntotdeauna...o oarecare fetiță. Fetița asta nu avea nici mai mult, nici mai puțin decât celelalte fetițe de pe Terra, era obișnuită, știa puțin mai multe fiindcă era teribil de curioasă. Însă niciodată nu își urma plăcerile, întotdeauna avea grijă să nu rănească, să fie în concordnță cu moralul și idealul social, să se încadreze într-un tipar prea strâmt pentru spiritul ei...și idealul ei e viața, cu libertate, dar libertatea și-o îngrădește singură fiindcă fetița asta e întreagă un paradox. Vreau ca fetița din povestea asta să crească și să își vindece reminescențele unot trădări absurde, vreau ca fetița asta să iubească oamenii dar să nu-i mai lase să-i rănească spiritul...vreau ca fetița mea să știe că dezamăgirea nu e un capăt de lume și că poate să greșească fiindcă nici ea nu e perfectă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu