Cateodata am idei geniale si sunt pe strada...pacat...se pierd ideile geniale. Apoi sunt acasa si nu mai am idei geniale...ba mai rau...le uit pe cele avute anterior.
Azi sunt vesle, maine sunt trista si poimaine, asa dintr-o data sunt exuberanta. Si in acelasi ritm mi se schimba optiunile in ceea ce priveste facultatea. Si dupa ce ca mi-e mie greu fiindca nu stiu ce vreau mai vin si X sau Y sa-mi spuna ca aia care vor sa faca regie se pregatesc dintr-a 9a si ca bla, bla, bla...
Tocmai a intrat C, o prietena draga sa-mi spuna ce sunt in horoscopul arab (cutit) si in cel japonez (soare) =)) , as putea scrie un roman: De la soare la cutit de BICA. Dej aaberez "maxim" cum ar spune Mary care de 2 zile citeste...si citeste...si nu se mai opreste din citit...
Si eu tot intre a face sau nu teatru ma situez...
Acum ma intreb...cum e cu daruirea? Aseara imi povestea despre un spectacol fascinant in care se daruia fara a cere nimic in schimb...fara aplauze finale, fara nimic, dupa ce i se daruia, spectactorul era dus afara din sala...fascinant...intr-o epoca in care nimeni nu daruieste nimic, ei au daruit totul, s-au daruit TOTAL...unei adunaturi de necunoscuti...oare au invatat ceva? Unul a invatat dar restul?Sau macar jumatate?
Daruirea este atat de ieftina si totusi atat de rara...
Haideti sa daruim!!!