Cândva am avut de făcut un eseu, pentru un concurs. Și-acum îmi amintesc indignarea ce se citea pe chipurile celor din juriu=))

Sunt cetăţean european…

Trăiesc in România…ţara aceea care are capitala la Budapesta, după spusele unor persoane mai bine informate decât mine. Eu, neştiutoarea, îi contrazic şi spun că este la Bucureşti, bag mâna în foc!

Am uitat să spun: SUNT ŞI EU CETĂŢEAN EUROPEAN! Încă din 2007 aţi spune voi. Ei bine, eu, încăpăţânata, vă contrazic: sunt cetăţean european dintotdeauna fiindcă ţara mea se afla pe continentul european dinainte să existe sun această formă, de când era doar Dacia…şi mă opresc aici, nevrând să tulbur pacea străbunilor.

Am aderat după îndelungate încercări la Uniunea Europeană, acesta este alt argument care-mi  dovedeşte apartenenţa chiar dacă este mai uşor să îi tratam pe oameni în general decât în particular: gata, punem o etichetă şi îi consideram pe toţi din aceeaşi serie ca şi cum sunt noua producţie a unei fabrici comuniste, perfect NEunici. Dar nici aici nu sunt de aceeaşi părere, omul este compus din două parţi fundamentale: trup şi suflet. Trupul este instrumentul sufletului dar până acum această parte a fost ai mult decât neglijată deoarece vreunul a uitat un adevăr fundamental: o persoana dispune aşa, din când în când şi de conştiinţă. Părinţii noştri ne-au învăţat să ne spălăm pe mâini dar…cum rămâne cu igiena aparatului de simţit? Cum se curăţă gunoiul aruncat de alţii în mers, din maşină, în mijlocul pădurii? Am fost împroşcaţi cu noroi, cum îl dăm jos înainte să ne împietrească pe inimă?CUM? Sunt nesigură dar pot spune că se poate, că noi suntem cei care o sa ne integrăm  cu adevărat pentru că noi nu o să dăm „şpagă”, nu o să furăm, nu o să îl aruncăm în prăpastie pe cel din faţa noastră fiindcă a fost mai bun.

Am dreptul să mă numesc „cetăţean european” deoarece eu vorbesc engleză, franceză, spaniolă, înţeleg italiană si portugheză pe când voi, majoritatea celorlalţi cetăţeni europeni nu faceţi diferenţa dintre ţara mea şi ţara vecină decât atunci când aveţi harta in faţă şi observaţi ca pot aduce beneficii majore pentru că amplasarea geopolitică a României va influenţa politica Uniunii Europene privind relaţiile cu Europa de Est, Orientul Mijlociu, Turcia şi Asia. Frumoasă relaţie de iubire bazată pe interes suprem.

Ideea centrală nu este aceea că această ţară a cărei cetăţean sunt este o ţară lipsită de pată, acoperită de o capă albă, albă, albă. NU, plaiul românesc este pictat in culorile curcubeului, exceptând existenţa unor pete non-colorate care conţin o varietate cuprinsă între alb şi negru, între sacru şi profan, între pur şi impur.

România poate purta numele de „Ţara tuturor” pentru că întotdeauna, dar întotdeauna a fost cineva dornic să deţină măcar o părticică din ea, întotdeauna a fost cotropită, jefuită şi folosită, a fost un fel de femeie musulmană, obligată să poarte văl şi să tacă în faţa bărbaţilor de pe vechiul continent. Având în vedere câţi au venit aici, nici un român nu poate fi sigur că este 100% român, el fiind o combinaţie etnografică, purtând în vene sânge amestecat.

Şi totuşi, am ceva de spus în Parlamentul European? Din calitatea mea de ţară cu drepturi depline? NU! Decât dacă fac o coaliţie cu o altă ţară mult mai puternică, dispusă să susţină aceeaşi cauză.

Istoria, raţiunea, prezentul şi concretul îmi dau dreptate, SUNT CETĂŢEAN EUROPEAN chiar dacă stau la colţ. Şi am drepturi şi îndatoriri pe care trebuie să le veghez…fiindcă pot să schimb rolul meu in spectacolul real numit E.U.R.O.P.A.