Nu o să fiu mai mult decât o visătoare creatoare de povești niciodată...pentru că asta vreau să fac în viață, să construiesc povești alături de alții...povești triste sau povești vesele, formate din acțiuni.
Întotdeauna am crezut că trăim într-o lume murdară în care există oameni cu idealuri, cu visuri, cu reverie...că oamenii aceștia curăță prin ei tot ceea ce este în jur. azi nu mai sunt sigură nici de mine...
Și nu, nu judec...doar mă tem.
P.S.: OFER RECOMPENSĂ PENTRU O FĂRÂMĂ DE SPERANȚĂ
iubita,fara vise lumea s-ar transforma intr-un mecanism tare ruginit si ineficient
RăspundețiȘtergeretu nu ai pierdut speranta,doar ai uitat momentan unde ai lasat-o;cauta in sertarul tau cel mai pretios...cauta in suflet!
pun ramasag pe un cufar de reverie ca acolo s-a pitit!
si te iubesc mult,mult,mult!:*
Este doar un moment:) dar,fii sigura,speranta o sa o regasesti:) si poate mai repede decat te astepti>:D< Te pup:*
RăspundețiȘtergere