Azi sunt inutilă. Inutilă mie și întregii lumi. Și ceea ce doare cel mai tare e că se întâmplă pentru prima dată unei arogante ce a crezut tot timpul că ea s-a născut să construiască lucruri frumoase. Azi am văzut cum timpul arde, filă cu filă, cartea vieții mele și cum în urmă rămâne cenușa...cenușa împrăștiată implacabil și grabnic de vânt. Eu și existența mea ne pierdem în vânt ca toate existențele anterioare...ca toate existențele în zadar...cele care nu sunt în zadar se pierd fără atâta ușurință.
Azi sunt inutilă și nu vreau speranță!