Nostalgia de toamnă târzie mă macină asemeni unui acid sulfuric picat pe oase obosite de-atâta viață...de ani în șir de viață alături de oamenii care intră și ies din autogara închiriată pe viață...pe viața mea, nu a ei, o cladire rezistă mai mult decât un om. Acum, chiar acum mi-am amiontit de anul trecut petrecut alături de doi buni prieteni, fantastici și năzdrăvani. Viața se împarte asemeni erelor istorice: înainte și după X, Y sau Z persoană. Fiecare om care trece prin viața ta o influențează într-un fel sau altul. Așa au făcut ei, mi-au dat teme de casă zilnic, fără excepție, eram atât de apropiați încât știam foarte multe unoii despre ceilalți, dacă nu știam intuiam și nu era nevoie să dezvoltăm, fie că era adevărat 100% sau nu, era întotdeauna lângă subiect. Ciudate sunt trăirile. Îmi amintesc prima dată când ne-am întâlnit și fata alături de care petrecusem zile în șir de conversații, m-a îmbrășițat, am rămas perplexă...dar am știut că de-acolo s-a legat o prietenie. Au fost zile în care nu trecea o oră fără să ne spunem ceva apoi o perioadă stranie în care ea avea de rezolvat un travaliu și s-a retras...nu știu cum, nu știu de ce, dar am ieșit și eu și am așteptat liniștită.
Nu o să uit niciodată ce am trăit alături de ei=)) e de neuitat=)) și să nu povestim de momentele de panică, frică sau de glumele de 1 aprilie...FASCINANT! Le mulșumesc! ”din inimă, ba și din suflet”-vorba cuiva, undeva...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu