I-am urmărit atent fiecare gest, fiecare expresie, mimica în totalitate...am absorbit ușor fiecare cuvânt...pentru că întotdeauna m-a impresionat. Mi-a vorbit urât, a fost câteodată bădăran, da, este exact cuvântul. Nu-mi aduc aminte dacă i-am auzit întâi vorbind de el sau întâi l-am cunoscut...cert este că odată m-a jignit teribil și nu mi-a păsat, altă dată a părut îngâmfat...de fapt îi este o mare și profundă teamă.
Azi când pielea mea emană mirosul greu de tutun...azi simt cum miros a tutun de mii de fumători îngândurați...azi m-a atins și am tresărit. De ce? Nu stiu! Si-apoi am evitat să mă mai atingă...s-o fi gândit că îmi repugnă? e treaba lui ce s-a gândit!
Și totuși eu de ce am tresărit?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu