Aici oaia rătăcitoare!
Da, am fost o oaie rătăcitoare! Și sunt mândră, culmea!
În prima zi de Sibiu mi-am făcut miliarde de griji...așa sunt eu, stil mai matern...
am luat decizia să mă rup puțin fiindcă altfel aș fi înnebunit...în plus ideea de colindat o zi întreagă prin mall nu îmi surâdea și de ce să nu recunosc, eram dornică să cunosc oameni noi și creativi...oameni pentru suflet și minte.
Am hoinărit toată ziua prin oraș cu prieten vechi și cunoștință nouă...fascinantă. M-am jucat cu lupii albi și am plâns de milă ursului...apoi am fost la cine cu fetele, adică m-am alăturat grupului...apoi iar am plecat și iar m-am alăturat.
M-am gândit aproape tot timpul că e urât ce fac...dar mi-a trecut brusc...cine spune că e urât să faci ce simți? Ei bine, nimeni, aș vrea să-l văd pe cel care aruncă prima piatră. și totuși e ciudat, eu am sărit peste reguli, eu care întotdeauna mă supuneam orbește și mă sacrificam de dragul ”patriei”...NU, am reușit să trec peste și m-am simțit EXTRAORDINAR...apoi mi-a spus că din toată fanfaronada aceasta eu am fost cea mai câștigată fiindcă am făcut strict ce mi-a permis cheful și bunul plac...atunci am recunoscut o parte din mine acolo...
Am făcut multe lucruri sâmbăta aceea...am cunoscut oamenii din poveștile cu studenți și viață boemă, am ascultat povești spuse profesional și am văzut Sibiul cu avarii!
Întoarcerea a fost dureroasă...imagini mi se derulau prin minte și din interior țâșnea un râs întârziat...dar cu repulsie, repulsie ciudată, amestecată cu dor și tristețe. Amărăciune de melancolie...atât de vizibilă că s-a văzut...mi-e tare dor de tata, dor de-ăla de nu se-alină cu nimic...nici măcar cu aspirină, Tamponată!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu