Aseară a fost o noapte revelatorie. Nu pun etichete, trag concluzii. Don Juan de cartier are o plăcere sadică de a se juca și a pune pe toată lumea în dilemă. Dar stau și mă gândesc dacă plăcerea sadică este singurul mobil...nu știu și nici măcar nu mai vreau să știu...și atunci am să aflu.
Ei bine de două zile descopăr o persoană...o descopăr atât de fantastică încât din când în când îmi vine să mă trezesc și să văd dacă este reală. Și este...și chestia aceasta îi spală cuiva toate păcatele și mie îmi dă răbdare și speranță, speranța că mai sunt pe lume oameni...nu roboți.
P.S.: e Scarlett :*