Azi e o zi de-aia...de-aia de regăsiri...de-aia în care mă pierd prin alții și mă neg, mă reneg de mine, din mine...și sunt mândră că am putut să calc pe un orgoliu prostesc...dar în genunchi niciodată nu o să am răni...
Nu din orgoliu...doar pentru că nu am de ce!
Mă asemăn durerii durerilor oamenilor și fericirii fericirilor lor. Nu am de gând să fiu mai mult sau mai puțin decât oricine sau cineva mai mult decât altcineva.
Și orice-ar vrea, orice aș vrea să pară...nu sunt mai mult decât fragilitate.