:)

Nu știu, nu știu și nici nu vreau să știu nimic de ciocolată, de iubire, de de voi, de ei, de ele și de noi, dar  care noi?  De nori! de norii care lasă-n văzul lumii pe soarele aducător de primăvară învăluită-n astenie orbitoare și-nfumurată...de flori, de verde și nici de ghiocei nu vreau să știu nimic. Mi-e dor și teamă. Mă dor și tem simțiri cristaline, cochete și boeme...ce-aduc un fum atât de dens de nu mai pot pricepe cum, de ce, cine și când are să fie totul...totul ce va urma pe urma mea...ce-o voi lăsa-n nisipul dimineților de mai  târziu...un mai de final...de finalul de copilărie pironit ca hoțul...și maiul acesta nu este mai rău sau mai bun decât celelalte luni...nu o să fure mai mult sau mai puțin ci tot atât cât timpul ia cu el o clipă, două, nouă ce se dezbracă lăsând sertare pline de haine țesute de păienjenii făuritori de amintiri...și de regrete?, de fericire? sau de iubire? 

Primăvară, de data asta, dă-mi pace!