Imi place sa ma plimb prin ploaie.Imi place sa ma duc sau sa ma intorc de la teatru...prin ploaie!
Credeam, pana azi, ca oamenii ca mine ies din casa pe ploaie, ca ei simt nevoia sa se curete de regrete cu ploaie...M-am inselat! Azi ma indreptam linistita spre teatru si vad un homo sapiens, parea om de familie, cu nevasta si copii acasa, de vreo 45 de ani, ma intreaba cat e ceasul, eu simpatica ii raspund, simt ca se holbeaza ca vitelul la poarta noua, doar ca eu nu sunt poarta si nici noua(...sunt veche de cativa ani, de cand m-am deprins cu rautatea oamenilor) si incep sa ma grabesc. el ma striga si-mi spune libidinos:”iubito poti sa te uiti la mine cand ma masturbez?” Copilul inocent aici de fata s-a speriat si nu a putul decat sa articuleze indignat ”nu!tu nu esti normal?” si a inceput sa fuga. Idiotul, nu al lui Dostoievski, imi spune :”nu mai merge in fata mea ca te murdaresc pe haine”. Nu pot sa reproduc in cuvinte ceea ce mi-a strafulgerat vizual tot trupul, nu pot reproduce greata si spaima...si mi-am dat seama ca nu e asa cum am crezut, ca am scapat de multe lucruri in toate serile cand plecam pe jos acasa...
O sa-mi inghit micile pofte de plimbari nocturne sau prin ploaie...e primejdios si nu stiu cum as reactiona...