Am primit stafeta de la Daduta ( http://www.denise-dumitrascu.blogspot.com/ ).
Inca de cand am vazut titlul colegei mele am stat o clipa si m-am gandit oarecum trist adar resemnata...toti murim mai devreme sau mai tarziu...asadar eu cam asta as face:
- as organiza o petrecere unde invitati ar fi toti cunoscutii mei;
- as spune tuturor oamenilor ce simt pentru ei;
- mi-as cere scuze pentru toate nimicurile pentru care nu mi-am cerut niciodata scuze desi imi rod constiinta;
- as pleca de nebuna pe strada...as merge pana nu m-ar mai tine picioarele zambind fiecarui om pe care-l intalnesc (asta o fac din cand in cand, dar nu pana la epuizare);
- nu as dormi deloc, ce sens are daca o sa o fac apoi o eternitate?
- as scrie tot ce simt sau imi amintesc ca as fi simtit vreodata;
- as imbratisa pe toata lumea;
- as face ceva interzis de lege, orice lucru, dar sa nu pun in pericol siguranta nimanui;
Si l-as plati pe un anume actor sa joace spectacolul meu preferat doar pentru mine!
P.S.: desenul este un cadou de la un profesor magnific. L-am pus aici fiindca mi se pare important modul in care ne traim ceea ce avem de trait...nu ne putem alege cat, dar putem alege cum!
Si mie imi place proful. e maxim.
RăspundețiȘtergereImi aduc aminte cand a intrat in clasa la prima ora si a zis ceva de genul: "Buna ziua, pe mine ma cheama Marcu Simion(parca). Marcu e numele de familie si sunt artist plastic"....
Acum imi place de el super mult :)))
Am si eu tablou de la profu.
RăspundețiȘtergereI miss him so much...E mult mai trist acum ca nu mai facem cu dansul.Nu era ora in care sa nu radem si sa ne simtim bine.
Oricum,ma consolez cu gandul ca macar te inveseleste pe tine si pe altii(dar pe tine in mod special).
Tabloul sa il inramezi ca merita!
Cu siguranta o sa-i caut o rama frumoasa...
RăspundețiȘtergere