Nu, nu o să mă apuc să critic populația Terrei...nici gând!Nu sunt judecător...
Azi a fost una din zilele ciudate în care m-am simțit înșelată, prostită...fraierită este mai degrabă cuvântul. Mă întorceam dezamăgită și îngândurată de la școală câ zăresc o femeie mignonă, îmbrăcată relativ bine care ținea o pungă strâns în mână, ca și cum acolo era comoara lumii. Lângă femeie un câine jucăuș și aparent blând care se tot întindea spre punga ei, moment în care ea foarte serioasa se uită la cățel și-i spune: ”Hai! Hai! Nu fi rău, că tu nu ești om”.
Eu am rămas înmărmurită...și am dezlegat o taină!
ce faza tare, daca ne gandim mai bine... chiar foarte adevarata.
RăspundețiȘtergerePai de ce crezi ca am fost atat de socata? parca cineva mi-a infipt un pumnal in inima sufletului...
RăspundețiȘtergereTot noi (a se înţelege "oamenii") suntem cei mai răi dintre... "oameni". Adevărat.
RăspundețiȘtergere