Sunt făcută dintr-un aluat ciudat...99% hrană pentru suflet străin, dar am un procent de venin letal. Am cuvintele grele, apăsătoare și crude câteodată...așa rănesc dacă sunt călcată pe coadă. Veninul meu nu are antidot pentru că actionează atât de repede încât nu există timp de reflecție.
Am o limbă ascuțită și un cinism amar...câteodată regret, altădată nu.
Mi-amintesc de lucruri pe care le-am aruncat cu ani în urmă și care nu s-au vindecat, lucruri care acum îmi rod ca niște larve conștiința...
Azi m-am abținut, am înghițit propriul venin și a durut, încă mai doare...însă eu am un mecanism de autoapărare care mă salveaza totuși de la moarte...las veninul să curgă sub formă de lacrimi...și urlu în toate punctele cardinale, urlu atât de tare încat e imperceptibil...
Cred că aceste stări sunt așa un fel de ”fond nelatin”, latent, care iese imediat ce i se dă ocazia...și vindecă sau rănește...depinde de circumstanțe.
Fără procentul acela de venin letal, nu am supravieţui. Controlat, el ne ajută să mergem mai departe... nu putem fi doar "lapte şi miere".
RăspundețiȘtergerefuria duce la eliberare atunci cand o lasi sa iasa din tine, daca inghiti... nu e deloc bine.
RăspundețiȘtergere