25 ianuarie 2010
 Mergem fiecare cu gândurile lui, deși n-am întâlnit să povestim aceeași poveste...
26 ianuarie 2010
Se petrec lucruri ciudate cu noi...ca oameni. fiindcă prea mult zahăr strică, nu prea dulce, nu prea acru, nu prea sarat, nu prea amar. Și-atunci cum? Nimic prea-prea ci totul limitat...dar limita pe aici și pe dincoace scadenivelul. Țintim la mijloc dar vrem în vârf...încercăm...poate.Nimic concret...poate prea-prea sau poate foarte-foarte.
27 iauarie 2010-la început
Mi  s-au umplut ochii de lacrimi mari și sferice...stăteau asemeni zăpezii care aștepta o vibrație infimă...și dintr-o dată activitatea internă a pământului a încetat. Bucățile de mine nu s-au prăvălit ci au fost asimilate acolo jos, în ungherele conștiinței. Căderea inversă a fost la fel de abruptă, dar lupta se poartă în interior și orice lacăt ce-ți apare-n cale e doar un impuls spre o altă zare...că doar oamenii nemerită. Și-am ajuns să fiu atât de preocupată de soarta omenirii căci treptat am uitat de-a mea...și mi-am călcat sufletul în numele prieteniei. Adevăr: prostie!