Coincidențe. La masă cu Ilie Gheorghe

Evenimentele se succed de regulă...azi vreau să scriu în ordine inversă fiindcă primează prioritatea.

Cei care îmi citesc balivernele știu cu siguranță episodul Sibiu și cum am ajuns să văd Faust. Ei bine azi l-am avut în față pe însuși interpretul doctorului Faustus și am rămas fără cuvinte. Pe maestru Ilie Gheorghe l-am văzut prima dată acum doi ani, într-un recital de excepție, în aceeași zi, cu aceeași ocazie. Au trecut doi ani și la Faust nu știam de unde să-l iau pe omul din rolul principal, am crezut că-l știu din vederi însă m-am înșelat. Azi, o zi cu totul neobișnuită, în care destinul mi-a jucat vreo câteva feste, o zi dintre cele în care m-am gândit să renunț la visul meu de regie, la teatru și la tot ce-nghite el, azi l-am reîntâlnit, în aceeași ipostază ca prima dată: dumnealui spunând din Eminescu, eu visând din Eminescu. Încă nu-mi vine să cred...diger cu greu tot ce s-a întâmplat...a fost fantastic...doar atât, fantastic...sau ca să-l citez pe poet ”dureros de dulce”. Mi-a fost așa o jenă când d. MCR a spus că vreau să fac regie...în condițiile ăn care toată seara s-a discutat despre maestrul Purcărete și alții asemeni, despre sute de festivaluri internaționale, despre spectacole din vremea în care eu abia învățam să spun ”mama”. La final, marele actor ne-a spus o poveste din Decameronul, așa ca să gâdile orgoliul domnișoareleor prezente, spre mai târziu fericirea bărbaților. Seara s-a încheiat prin prezentare și îmbrățișare. Nu scriu mai mult fiindca nu pot, spuneam că la sentimente puternice, cuvinte puține.

Prima parte a zilei a fost un amalgam de coincidențe plăcute:

Cea dintâi a avut corespondentul în introducerea spectacolului. Azi i-am învățat pe elevii de la clasa I S poezia ”Și dacă...”, iar l aun moment dat mă gândeam...ce melodie frumoasă...începe aceeași poezie.

A doua a avut loc relativ târziu față de prima. Mă duc la școală să iau cartea de la proful de desen și în timp ce îl așteptam, o văd pe d director, care era îmbrăcată aproximativ la fel cu mine, din punct de vedere cromatic...totu-i negru și albastru. Văzând că proful nu mai ajunge, mă enervez și plec. În drum spre stați ade autobuz intru la librăriuță să-mi iau acuarele, iau restul, cumpăr și mă opresc un minut să mă uit la o ascuțitoare. Ies și văd autobuzul. Încep să alerg, ajung exact când se închid ușile și nenea ăla nu-mi mai deschide. Stau 10 min în frig și sună telefonul...d director îmi spune că proful a venit și mi-a lăsat cartea la secretariat. M-am întors, am rămas de vorbă cu domnul profesor, am aflat că verișoara mea are băiat, chiar dacă eu aș fi dorit o fată, m-am întors acasă... Între cele două drumuri la școală am ajutat o bătrânică interesantă să care niște chestii, cred că am primit recompensa...ea a vrut să-mi dea o pungă cu stixuri, frumos din partea ei, dar lucrurile care se fac cu drag nu sunt de răsplătit, mai ales că mi-a povestit o mulțime de lucruri.