O zi ciudată

Acum ceva timp îmi tocam nervii încercând să dau o definiție ciudatului...mă gândeam eu cât e de abstractă noțiunea fiindcă fiecare are ciudatul lui și numai al lui...ei bine, azi am avut o zi ciudată, nu numai în ciudatul meu. În primul rând, am întârziat la școală, dar ce spun eu întârziat? M-am trezit la 8:37 grație colegei mele, care și-a dat seama că ceva nu e în regulă, și am ratat cu totul prima oră, ajungând cu greu la cea de-a doua unde s-a ivit a2a ciudățenie. Am luat în sfârșit 10 la istorie, un lucru pe care îl consideram de nerealizat având în vedere că eu nu prea am avut tangențe cu această materie decât în linii mari și că anul acesta am un profesor exigent și obligativitatea de a susține la bacalaureat o probă specifică. Trec vreo 3 ore buna și decidem să chiulim, fiindcă tot nu se întâmpla nimic satisfăcător la școală. Mergem într-un loc din centru, ne așezăm la o masă și dintr-o dată, în local dau buzna niște oameni ”cu botezul”. Eu le spun să nu mă atingă, eram tare indignată că niște oarecare se apucă să facă bani din treburi bisericești, iar prietenii mei se întorc toți spre ei și spun ”ea nu e creștină”. Eu ma uitam îngrozită de ce auzisem și citeam pe fața acelor indivizi severe amenințări... Ajung acasă, stau puțin, mă apuc de citit câte ceva și hop un sms de la cineva care locuiește la Timișoara. Respectiva persoană mă întreabă dacă am trecut pe lângă Fiord, sunt acolo sau o să mă duc...iar am rămas fără cuvinte, mai ales că doar a întrebat și tot nelămurită m-a lăsat... În final am ascultat discuții de femei mari și am decis că-mi doresc să nu cresc...iar picătura care a armonizat culoarea apei din paharul zilei de azi a fost această melodie, primită de la un prieten care de multe ori îmi ghicește stările și îmi trimite câte ceva cathartic.